ADELINA
Care este limita pe care le-o impunem copiilor nostri?
Scris de
Dragii mei,
va invit la un nou moment de relaxare citind cateva randuri pe blog.
Luati-va ceasca de cafea, astazi povestim despre cum e sa fii parinte si stabilim impreuna care este definitia pentru termenul de “friendly parent”.
Mi-am propus sa va vorbesc mai mult despre cum vad eu educatia si cresterea copilului. Sunt de parere ca aceste subiecte vizeaza mare parte din populatie si chiar reprezinta un interes pentru toti cei din jurul nostru. Si pe langa asta, imi place mult sa fac schimb de pareri cu voi. Poate asa mai invatam si unii si altii lucruri noi si de ajutor. Copiii sunt nucleul a tot ceea ce numim noi viata pe pamant. In jurul lor se invarte Universul si facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a-i face fericiti si liberi. Insa cat de departe poate merge aceasta libertate in viziunea noastra, a tuturor. Oare vorbim despre aceeasi limita pe care le-o impunem sau viziunea celor care sunt parinti este total diiferita, ca si rezultatele care in timp atrag consecinte favorabile. Sau NU.
De cand aducem micutii nostri pe lume, devenim niste mici soldatei gata oricand sa depisteze pericolele din jurul lor. Viata noastra se transforma intr-o alergatura continua pe care uneori o numim protectie. Dar cine oare este in masura sa stabileasta bariera dintre protectie si sufocare?
Am analizat si am ajuns la concluzia ca libertatea unui copil la explorat inseamna dezvoltare personala, spirituala si in toate formele ei. Copiii trebuie sa cunoasca absolut tot, ca ei sa realizeze si sa discearna binele de rau, siguranta de pericole si lucrurile serioase de distractie.
Sunt mama de fetita si am ales sa o ajut pe fiica mea sa cunoasca fiecare obiect care o inconjoara si da un alt sens activitatilor ei cotidiene.
Mi-am propus sa o las sa descopere, sa scoata ce i se pare interesant din sertare, dressing, cutii, dulapuri. Sa strice, sa fie curioasa, sa fie capabila sa-si raspunda de una singura la intrebari vazant, palpand, invatand. Are liber la tot ce-si doreste ea. Sa se murdareasca, sa isi rupa hainutele de la cazaturi, sa cada, sa deseneze, sa cante, sa tipe, sa spuna NU, sa isi stabileasca limitele ei. Pentru ca cei mici sunt oameni in devenire, care odata cu aceasta libertate vor avea capacitatea sa aleaga si sa decida pentru ei. Vor fi niste oameni puternici gata oricand sa o ia de la zero. Acum lucruri mai mici, pe viitor lucruri marete.
Desigur, totul are si o limita. Iar limita este data intotdeauna de pericole.
In familia noastra comunicarea este esentiala. Discutam cu ea ca si cum ar fi un om mare, ii explicam totul, chiar daca poate la varsta pe care o are nu este pregatita sa inteleaga tot ce ii spunem.
Am avut episoade in care s-au deteriorat obiecte sau am ramas fara lucruri importante pentru noi, dar ele erau la fel de importante si pentru ea. Pentru noi erau importante pentru ca reprezentau o formalitate din prezentul nostru. Pentru ea erau si mai importante pentru ca le vedea pentru prima data in viata ei. Era ceva nou, interesant, palpitant. Intotdeauna cantarim ca totul sta in evolutia si dezvoltarea ei. Sunt situatii in care ea evolueaza, iar noi odata cu ea. Prin faptul ca incercam sa ne pastram cumpatul atunci cand se intampla ceva, sa avem rabdare, sa gandim cu blandete, pozitivism si dragoste. Este mai mult decat o realizare. Este pasul catre un nou capitol din viata noastra. Acela de prieteni ai copilului nostru. Intelegand ce o face fericita, intelegem si ce ar pune-o in pericol. In tot acest joc nimeni nu are nimic de pierdut. Copilul va fi unul relaxat, inteligent, cu un bagaj psihologic bogat, fara frustrari, fara sechele, fara frici, fara limite. Toate aceste caracteristici vor fi observate la maturitate pentru ca inca este la “moda” expresia “Esti ce ai invatat in cei 7 ani de acasa”. Intr-adevar, asa este. Am testat asta pe pielea noastra.
Am ales sa va spun toate astea pentru ca zaresc mereu in jurul meu mamici speriate, panicate, disperate, care in relatia cu copiii lor il iau mereu pe NU in brate. Mi se pare trist ca inca sunt mamici care nu vor sa se puna la mintea copilului, sa vada lumea prin ochii lui, sa simta bucuria in tot ce pentru el inseamna o incercare. Sunt multe situatii, dar le pastram pentru a le dezbate in alte noi articole.
Astept si povestile voastre!
Va pupam si suntem fericite ca ati avut rabdare sa ne cititi randurile.
Vorbesc la plural pentru ca Zeny a asistat la realizarea acestui articol dormind in bratele mele. 🙂
Va pupam! Sa aveti o saptamana delicioasa! ❤
1 Comment
Lasă un răspuns
Anulează răspunsul
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cristina
octombrie 17, 2019 la 1:03 pm
Trebuie să le spunem si NU copiilor ca in viata nu vor avea doar DA. Vor primi multe NUURI. Dar depinde cand si la ce spui NU. Aici depinde de multe: de starea materiale, lăuntrică, situatia in familie, mediul etc. Sunt multe de zis…